Nu stiu dacă mai pot să scriu in astă -seară,sunt confuză,derutată de zăpadă,de un telefon pe care l-am primit,de tăcerea lui,de tot... totuşi o să continuu destăinuirea Mariei....
După plecarea autobusului,era ora opt,dimineaţa,trebuia să mă intorc acasă ,nu puteam să umblu teleleu pe străzi,nu-mi stătea in caracter.Pornesc agale pe bulevard către casă,mă opresc in dreptul vitrinelor,mă holbez făra un scop anume,ajung in dreptul blocului meu,să tot fi fost ora nouă.Zăresc in parcare masina noastră dar nu-mi fac griji stiindu-l pe baştanul ca un om care isi permite orice ,chiar si la serviciu,mai ales când era vorba de interesul lui.Imi zic in gând că a uitat ceva si a venit să caute acasa,poate are mare nevoie la serviciu.Intru fără grijă in scara blocului,mă apropiu de usa apartamentului si când să deschid aud in hol un râs de femeie.Vreau să deschid dar nu pot,era inchis cu cheia pe dinăuntru iar cheia era in usă.Mă apucă un tremur de picioare ,rămân parcă paralzată,nu pot să scot un sunet.Imi dau seama că inăuntru baştanul se distra cu o femeie,era sigur că eu am plecat la serviciu,la dracu-n praznic si că nu am posibilitatea de a reveni de acolo decât după ora amiezii.Si ce si-a spus:că nu e niciun pericol să se simtă bine in apartamentul nostru,e in siguranta,in patul nostru,ce mai contează.De câte ori imi spunea cineva să am grijă că baştanul face ce vrea si cu cine vrea ,nu credeam ,sunt adepta vazutului cu ochii proprii.De fapt,de câte ori aduceam vorba despre inselat nega vehement acest lucru ,ba din contra ,tot timpul sugera că eu as face-o si repeta obsesiv morala că pentu cinci minute de placere nu merită să strici o căsnicie de mulţi ani.Dar iată ,că s-a intâmplat.Dumnezeu a făcut posibil acest lucru ca o pedeapsa pentu atâtea acuzatii nefondate pe care mi le aducea el mie.De fapt mai târziu am realizat că aplica tactica atacului ,adică cea mai bună arma de aparare este tot atacul sau in cazul nostru intimidarea adversarului care sa nu mai indrazneasca sa acuze.
Sa revin la momentul descoperirii unui adevăr crud;incerc de câteva ori sa dechid usa invârtind in zadar cheia in usa propriului apartament.Inauntru se face liniste ,nu se aude nici macar apa in baie sau soaptele celor doi..Ce sa fac,ar fi trebuit sa plec prin oras ca sa nu-i deranjez cu prezenta mea nici macar dincolo de zidul usii de la intrare.Pe scară era o liniste de trecut,se auzea din camera,mai ales din baie,bucatarie si camera mica,orice miscare,spalatul vaselor ,trasul apei la baie.
Rămân pe scară să astept convinsă fiind că daca as pleca nu ar recunoaste nociodată că ceea ce spun s-a intamplat cu adevărat.Era de un tupeu iesit din comun incat chiar si dupa ce episodul s-a consumat spunea celor apropiati ,când se aducea in discutie subiectul,că sunt nebună,inventez totul.De ce spun totul după atata amar de ani, dupa ce el nu mai este?Cred ca in speranta ca mă voi elibera de aceasta povară si poate ca si altii vor lua seama ca tradarile in viata de familie lasa urme adânci.
Maria e vizibil marcată si nu mai vreau să răsucesc cuţitul in rană desi, mă frământă multe intrebări rămase fără răspuns...toate la timpul lor....
