YouTube - Nathalie Cardone - Che Guevara
Maria e prietena mea cea mai bună,din multe puncte de vedere un "alter ego" al meu cu toate că e mult mai tânără decât mine.De multe ori insă mă scoate din sărite prin ideile ei fixe.Iată una dintre ele:consideră calculatorul,internetul in special, o pierdere de timp, femeile care folosesc acest mijloc de comunicare,in viziunea ei sunt neserioase, umblă după agăţat, ceea ce,desigur e total gresit.Atunci nici nu e de mirare că de multe ori se plânge de singurătate.Cu atât mi-a fost mai mare mirarea când intr-o seară am primit un mail cu destăinuirile ce urmează....
Atâtea nimicuri mi se invart prin cap că uneori am senzatia că o să umplu cu idei si gânduri mii de borcane din camară pe care ar fi trebuit să le umplu astă-toamna cu murături.Am colindat fără oprire in seara asta ca si in alte seri prin universuri necunoscute ,poate in speranţa de a găsi câteva puncte de sprijin pentru un drum pe care as fi vrut să pornesc si pentru care nu mă simt pregătită,desi il bătătoresc de ceva vreme.
Imi place să dospesc in minte idei necunoscute pe care apoi să nu le pun in aplicare ci, pur si simplu, să mă reped cu capul inainte cu riscul de a mă izbi de zid.Poate durerea mă va trezi la realitate,nu va lăsa imfatuarea si orgoliul de cunoscătoare in domeniu, să-si intindă aripile peste fiinţa mea in destrămare.
Oricum nu stiu de unde să incep si unde o să sfârsesc,rămane aiureala să bântuie prin minte si suflet ca un strigoi inventat de vecina-babă de pe uliţa copilariei când astfel de fantome mai populau nopţile lungi de iarnă.Interesant, ca atunci eram singură fiind inconjurată de multă lume, iar acum sunt la fel de singură fiind inconjurată de incomparabil mai puţina lume.De ce oare?Din timiditate ,inadaptare?..de ce inadaptare, că eram acolo de când m-am născut,mă invârteam in acelasi mediu arhicunoscut,batătorit si prietenos in acelasi timp.Din orgoliu,din răutate,nu am descoperit nici până astăzi.Privind in urma, nu cred că poate fi vorba de răutate, din moment ce, o viaţa intreaga m-am erijat in mama raniţilor si când a fost vorba de soţ ,fiu, frate, nepoată,prietena si mai nou iubit.
Cred ca de orgoliu nici atât nu poate fi vorba, atâta vreme cât puteam trece peste apelative de tipul stoarfă,boarfă pe care mi le adresa consoarta in clipele sale de euforie bahică, sau puteam să trec peste o infidelitate probată cu ochii mei...
Era puţin după asa-zisa revoluţie, spre sfârsitul anului scolar si eu faceam naveta la dracu'n praznic,plecam din casă la cinci dimineaţa si mă intoceam dupa-masa pe la 15-16.Copilul era la scoala de dimineaţa iar bastanul la serviciu,bineinţeles cu masina personală ca să nu se obosească si pentru că proasta nu avea permis de conducere ,dar si dacă ar fi avut, tot nu i-ar fi dat masina pe mână.
S-a-ntâmplat să fie o zi ploioasă,turna cu găleata, iar in autogară unde se astepta autobusul nu se putea sta pe peron ,asa că am intrat ,buluc, in sala să ne adapostim de ploaie.Intre timp soseste autobusul si pleaca fară călători,adică fără noi..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu