EA
GÂNDEŞTE CU SUFLETUL ŞI MINTEA :
"Există puţine suflete atât de cumpănite, de puternice şi de bine drămuite prin naştere, încât să te poţi încrede în purtarea lor şi care să fie în stare să se folosească, cu moderaţie şi fără încumetate, de libertatea judecăţii lor, dincolo de marginile părerilor comune."

sâmbătă, 6 februarie 2010

De-ale noastre...


De multă vreme n-am văzut-o atât de furioasă,cu ochii ei ca două mărgele de sidef ,parcă aruncă scântei de jad.S-a întâmplat că a pierdut la Remi Royal:cum pot să fiu atât de proastă,de neîndemânatică,mai bine zis, ca să pierd având doi jokeri pe tablă şi să nu fiu în stare să pun pe dreptunghiul ăla piesele..nu mai joc niciodată,nu,îmi spune ea cu furie în glas.Îi dau dreptate,Ale a făcut patru mii de ...bani acolo şi ea să-i piardă dintr-o prostie.Nu e posibil..e furioasă,e adevărat ,se plimbă ca un leu în cuşcă din bucătărie în cameră şi invers,n-are nici ţigări ,de fapt ştiu că vrea să se lase,e bine...oare va rezista?
Am fost doar noi două azi acasă,Ake a fost la serviciu,n-am fost în stare să spalăm un amărât de covor ca tot era ud de la înundatia de ieri...cum? a ieşit furtunul de la maşina de spălat şi nimeni n-a observat.Stăteam la calculator în camera mică şi simt ceva ud la picioare..n-am făcut pe mine,mă gândesc ,când îmi dau seama că e apă pe jos,pe parchet.Repede,haine din debara,amândouă ,hai la strâns apă să nu se umfle parchetul.Nu era prima oară,Ake intră şi nu mai poate de râs când vede câtă forfota e în casă,pentru el nu ne-am fi deranjat atâta,dar parchetul e foarte important,cine mai are bani să pună altul că dacă ne disponibilizează ăştia ce ne facem,jucăm remi toată ziua să recuperăm punctele sau banii virtuali sau ce-or fi.

NU INŢELEG!

Sună,sună insistent ,nu-mi pot da seama cine este pâna mi se spune numele:Mihaela..a,fata cu nelămuririle,la gramatică ,mi-a trimis-o directoarea mea ,cum putem s-o refuz desi,e sâmbătă, trebuie să mă mai odihnesc si eu.Nu-i nimic,vor trece două ore, depinde de fată cât de incet sau de repede.Am inceput studiul de săptămâna trecută, ii cer tema,nu si-o făcuse,o ascult notiunile teoretice ,nu le stie,o intreb de ce, ea motivează că n-a avut timp.Atunci eu să am timp si mai ales răbdare să reiau totul de la inceput pt că fata mamii n-a binevoit să studieze nimic doar vine la doamna si ea o să-i posteze pe nesimţite in cap tot ceea ce trebuie să stie ,nu cumva să se streseze puiul mamei,mamă care si-a luat o grijă de pe cap,las că face totul doamna..De ce unii părinţi aruncă banii in vânt,n-au ce să facă cu ei,odraslele ar putea să inveţe si singuri,există atâtea surse de informaţii incât cu bunăvoinţă si pasiune orice nelămurire o poţi clarifica.Dar nu se pune asta când ţi-e lene să cauţi si mai bine invoci scuza repeteta:nu inţeleg,prof. asta nu explică bine(de fapt puiul mamei in oră nu e atentă, are ceva interesant de povestit cu colega)dar ea nu intelege cum predă profa asta,nici nu incearcă să rezolve exerciţiile,e mult mai simplu să spună :NU INTELEG!
Ingrijorată,mama,după obsesivul"nu inţeleg"care e si cauza notelor slabe,caută ajutor in dreapta si-n stânga.Asa a ajuns si Mihaela la mine...să vedem...

vineri, 5 februarie 2010

 
Posted by Picasa


M-am trezit cu liliacul în suflet, semn că supărarea a trecut şi dorul de viaţă a revenit.E un sentiment pe care îl trăiesc de ceva vreme şi Prietena îmi spune la fel, mai ales de când El a plecat definitiv şi e convinsă ca nu se va mai întoarce.De ce nu?e încă dornică de a dărui ,e viaţă peste tot,lumina intră tot aşa pe geam,respirăm acelaşi aer.
Ador liliacul,are atâta gingăşie în florile sale încât te face să uiti de tot şi de toate.Privesc cu nostalgie explozia de mov ,e atâta tinereţe în ea că uit pentru o clipă de apusul spre care mă indrept.
Aştept liliacul ca pe o speranţă de viaţă,voi umple casa de parfumul lui discret,o să mă ploconesc în faţa lui în fiecare dimineaţă cerşind un strop din soarele pe care l-a adunat în petelele mov.E tot ce vreau acum,mâine,cine ştie...