Într-un oraş tare îndepărtat,strajuit de vârfurile semeţe ale munţilor ce pareau zidurile unei neasemuite cetăti,traia în linişte şi pace o mama singură cu dorul dupa fiul ei,plecat departe.Era o fiinţă suava cu inimă de floare si suflet de lacrimă pură. Zi de zi alerga după treburile zilnice cu o truda de furnică ageră.Munţii începuseră să prindă culori argintii iar pe alocuri işi îmbrăcaseră haina albă. Soarele se ivea uneori vesel cu slipiri de oţel doar pentru a vesti o noua zi ,ca apoi să se ascundă sub cetinile brazilor stăpâni aici ,de multă vreme.Ea nu contenea cu gândurile,sufletul ei ascundea o mare durere pe care o purta cu demnitate şi curaj dar care nu-i dădea pace zi şi noapte.Se apropiau sfintele sarbători ,toată lumea se pregatea cu sârg să le întâmpine cum se cuvine.Doar ea ,cu străngere de inimă pregatea totul ca în fiecare an.Venea Moş Crăciun şi toţi îl aşteptau nerăbdători sperând să le aducă daruri.Nici în discuţiile cu Prietena ,ce locuia la câteva străzi depărtare, nu îndraznea să-şi mărturisească dorinţa. Era aceeaşi de ani de zile şi de câte ori a rostit-o cu ardoare si dragoste în suflet,nu i s-a îndeplinit.
-Aş vrea să am o rochie nouă,îi spuse Prietena,de multă vreme mi-o doresc!
-Sigur o vei avea,soţul tău va primi găndul acesta şi o sa mergeţi în oraş ca să ţi-o cumperi ,răspunse Mama cu nostalgie.
-Tu stiu că îţi doreşti acelaşi lucru ca anul trecut şi ca şi ceilalţi ani!De data aceasta Moşul va fi darnic cu tine,o încuraja Prietena.
Ea o privi cu duioşie închizând în sufletul său neîncrederea si tristeţea.Dar cine ştie,norocul umblă prin lume ,se va opri o clipă si la casa ei.
În vremea asta ,la Polul Nord,Mos Craciun răsfoia catastiful unde spiriduşii săi însemnaseră dorinţele oamenilor din lumea întreagă. Îi atrase atenţia o însemnare vaga care i se păru că seamana cu o inimă."Ce sa fie,poate o dorinţa nemaipomenita pe care n-ar putea sa o îndeplinească".Când o citi însă ,dădu peste dorinţa Mamei şi i se paru fireasca şi foarte uşoară.Gata ,o va îndeplini,e pe măsura sufletului sau! Isi trimise spiriduşii in oraşul cel mai mare în care locuia Fiul.Nu demult acesta îşi cumparase o casă şi trăia fericit şi mulţumit împreuna cu Soţia lui.Nu aveau copii dar sperau cât de curând visul lor să se împlinească.Stăteau la masă si croiau planuri de sarbători.Vor împodobi un brad mare cu multe podoabe,trebuie sa se bucure de casa lor mare şi frumoasa.În planurile lor Mama nu-si avea locul.Spiriduşii Moşului se întoarseră trişti la acesta.După ce îi povestiră totul ,Moşul cazu pe ganduri."Ce mult m-am înşelat ,am crezut ca e simplu sa îndeplinesc această dorinţa!se gândea el.Nu se poate ,trebuie sa fac ceva",continua Moşul sa se gandeasca.În mare grabă luă legatură cu Fiul si avu o discutie.Acesta îl asigură că de mult timp se găndeşte la acest lucru si nu va lasa nerezolvata problema.Moşul avea încredere în Fiu pe care îl ştia om de ispravă.
Ea Ajunul Crăciunului,fulgi mari si deşi ca nişte stele plutitoare acopera incet ,incet oraşul parca adormit.Dansau un dans al cerului cu mii de piruiete calme,rotitoare,deasupra copacilor şi caselor.Se aşternea cu răbdare un strat de nea pe străzile cu forfotă mare.Ici , colo se mai vedea căte un trecător purtănd povara verde a bradului de Crăciun.La geamul cu perdeluţe de spumă,Mama privea îngrijorata la avalanşa de alb ce părea că prinde tot mai multă putere."Ce face Fiul acum,să nu ningă prea mult ca să poata circula cu maşina,trebuie să facă cumpărături,să meargă pe la prieteni"se gândea Mama cu puţină amărăciune.Marama serii se lăsa ca un văl peste case.Luminile încep să se aprindă,oraşul devine un sanctuar al iernii strălucitoare.
Deodată la poarta Mamei soseşte un Mesager.Sună iar ea intreabă mirată:
-Cine este?
-Sunt Mesagerul şi am ceva pentru dumneavoastră!
-Ce ai ,de la cine?
-Am ordin să nu spun nimic păna nu văd persoana pentru care am venit.
-Bine,am să cobor ca să te intămpin,spune cam plictisită Mama.
Ajunsă la locul stabilit Mesagerul scoate un vas mare de cristal neasemuit de frumos din care râdeau sfidând iarna o mulţime de lalele roşii,florile ei preferate.
Ce surpriză! Cine să fie? se întreba cu uimire Mama.Privind cu atenţie descoperi un răvaş, legat frumos cu un şnur de aur.Cu mâinile tremurânde dezlegă şnurul şi citi:Bună sara lui Crăciun!Multă sănătate şi pace în suflet îţi doresc!Fiul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu