Maria are şi ea un băiat , ce-i drept mai mic decât al meu ,şi-a urmat părinţii în cariera didactică ,mi-aş fi dorit şi eu acelaşi lucru , dar uite că al meu este o fire mai practică ,a intuit că nu e mare brânză să fii profesor şi s-a îndreptat spre informatică.Azi nu-mi pare nici mie rău cu toate că plătesc un preţ atât de mare:depărtarea mă omoară;cel puţin pe mine , nu ştiu dacă şi pe el,ma întreb mereu acest lucru din ce în ce mai des.
Ştiu povestea Mariei de zece ani, de când suntem colege.S-a îndrăgostit de un coleg de facultate, o dragoste pasională şi puternică.Colindau munţii împreună , fără bani, îşi puneau câteva haine în rucsac ,ceva demâncare şi porneau la pas ,uneori cu un grup de colegi ,alteori singuri.Cine putea să le stea în cale ,toată lumea era a lor.Într-o astfel de aventură montană a fost zămislit Sebastian ,băiatul ei.Erau în ultimul an de facultate, urma repartiţia.S-au căsătorit în speranţa că vor lua posturi măcar în apropiere.N-a fost să fie aşa ,Maria a luat un post în Banat iar soţul ei foarte aproape de casa părinţilor ,la Ploieşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu