GÂNDURI ,GÂNDURI CA NIŞTE PĂSĂRI CU ARIPI ALBASTRE ISI IAU ZBORUL SPRE MINŢILE INSETATE DE VORBE MĂIASTRE....
EA
GÂNDEŞTE CU SUFLETUL ŞI MINTEA :
"Există puţine suflete atât de cumpănite, de puternice şi de bine drămuite prin naştere, încât să te poţi încrede în purtarea lor şi care să fie în stare să se folosească, cu moderaţie şi fără încumetate, de libertatea judecăţii lor, dincolo de marginile părerilor comune."
GÂNDEŞTE CU SUFLETUL ŞI MINTEA :
"Există puţine suflete atât de cumpănite, de puternice şi de bine drămuite prin naştere, încât să te poţi încrede în purtarea lor şi care să fie în stare să se folosească, cu moderaţie şi fără încumetate, de libertatea judecăţii lor, dincolo de marginile părerilor comune."
sâmbătă, 4 septembrie 2010
SPERANŢE DE ARIPI ALBASTRE III
PEREGRINĂRI PRIN LUMEA GÂNDURILOR
Poposim pe o banca de răchită, împletită meşteşugit, cu mare artă de vreun credincios din ţara munţilor încărcaţi de legende.O salcie pletoasă şi melancolică îşi lasă umbrele verzi pâna aproape de ogllinda apei .O măicuţa tânără cu aburul norilor de munte în privirea inocentă caută în apele limpezi ale bălţii bancnotele de o suta aruncate pe luciul apei ca un omagiu adus credinţei şi poate ca o rugă spre împlinirea dorinţelor ce veşnic ne mistuie pe noi, oamenii.
Arin aşteaptă cu răbdare să intorc privirile spre el şi e gata să-mi mărturiseasca povestea ce l-a apropiat de Carilena.L-am întrebat de câteva ori dar evitase să-mi răspundă.Aşteptam ,mai ales, ca ea preferase să-şi petreacă după-masa alături de cuvioasele măicuţe care o fascinau şi o intrigau in aceeaşi măsură.Nu putea înţelege ce forţă lăuntrică o mâna pe o tânară fată sau femeie să-şi dedice viaţa unei singure cauze şi aia destul de incertă dacă ar fi să fim realişti.Dar nebănuite sunt căile Domnului şi complicată e firea omului.
"Cu tehnica modernă ne descurcăm mai bine şi ieşim de multe ori din monotonia de zi cu zi"începe să-mi povestească el.Nu ştiu la ce vrea să se refere dar nu vreau să-l întrerup."Cred că nu vrea să-mi vorbească de internet"mă gândesc eu , ar fi cam anapoda ţinând seama că nu mai este nici el tânăr dar nici ea.Când colo chiar cu asta începe:-Ştii,mă hotărâsem să caut o parteneră de discuţie pe un sait de socializare,mă îndemnase şi Ana care mă vedea din ce în ce mai apatic
Îi dau dreptate, cu handicapul lui nu era prea uşor să-şi facă prieteni ,familia nu-i era de-ajuns..
-Am întâlnit-o pe Cara, aşa-şi spunea ea, discuţiile noastre deveneau tot mai intime, aşteptam cu sufleul la gură seara să vorbim.Îmi povesteşte cu o duioşie đin care răzbate subtil un sentiment de regret pentu clipele ce s-au dus şi nu se vor mai întoarce.Din confesiunile lui am aflat că o admiră pe Carilena pentru puterea ei de a-i reda încrederea în viaţă, sentimentul că încă este un bărbat atrăgător, fiindu-i recunoscător că l-a acceptat aşa cum este.
-O să-ţi povestesc odată de ce nu pot să vorbesc, cum am ajuns în situaţia de a folosi acest insuportabil aparat care imi conferă sentimentul , uneori că sunt un robot teleghidat,îmi promite el după privirile mele rugătoare.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu