EA
GÂNDEŞTE CU SUFLETUL ŞI MINTEA :
"Există puţine suflete atât de cumpănite, de puternice şi de bine drămuite prin naştere, încât să te poţi încrede în purtarea lor şi care să fie în stare să se folosească, cu moderaţie şi fără încumetate, de libertatea judecăţii lor, dincolo de marginile părerilor comune."

miercuri, 1 septembrie 2010

SPERANŢE DE ARIPI ALBASTRE I

Ne îndreptăm cu paşii gândului spre puterea dumnezeiască ce renaşte spiritul şi întăreşte sufletul. Dorinţa ne dă aripi,credinţa ne motivează şi ne deschide ochii sufletului spre o putere mai presus de noi cu speranţa că toate aşteptările noastre vor ajunge pe tărâmul fericirii unde nu calcă picior de om nici minte de pământean.Ne-am pregătit de dimineaţă,pornim agale intr-o maşină cu inimă de zgomote surde ce sta gata sa depăşească puterile celor pierduţi în poveste.Pătrundem cu sfială ca într-un tărâm de vis prin poarta veşnic deschisă atât viselor noastre căt şi sufletului aflat la mare stămtoare.


Arin are gănduri ascunse,venise cu Ea în speranţa că cineva ,de sus, se va îndura să-i dezlege blestemul vieţii si măcar acum spre un apus cu străluciri de aur va ajunge la un punct fix al existenţei sale.Totul e derizoriu ,lumina rămăne strălucitoare atâta timp cât sufletul nostru o poate percepe.Pe poarta de lemn stă scris numele liniştii săpat cu aripi de pasăre liberă,  demult crescută prin munţii aceştia cu cetini de brad şi freamăt de stejari bătrâni.Ne îndreptăm amândoi privirea,atrasă ca de un magnet,spre turnurile ascuţite ce parcă străpung cerul şi spunem în gând tainica rugăciune.Dandelăria de lemn ce bordează zveltele vârfuri ne fură parcă ochii lasându-ne într-o stare de tainică visare.Pluteşte în aer un miros suav de mir sfânt şi peste tot sufeletele celor prezenţi caută liniştea şi alinarea .în misterioasa apariţie a măicuţelor tainice şi sfioase.Cărările încărcate de flori care sfidează diversitatea ne conduc paşii spre tainicul popas construit parcă,sa ocrotească zbaterile noastre surde.Ne gândim că vom reveni la strălucirile verzi din amiezi ori de câte ori va pătrunde în sufletele noastre căldura rugăciunii spre tot şi spre toate.

Arin priveşte cu nostalgie spre Carilena,fiinţa în jurul căreia s-a conturat universul său ,încet ,încet ,fără să-şi dea seama.Au ajuns aici tocmai din nevoia de a avea pe cineva deosebit, alături.Sufletul lui vibrează după atâta vreme,gândurile sale au un culcuş spre care să se îndrepte.Culcuşul e cald,îi ocroteşte inima,are în sfârşit un înveliş de stele şi o pernă de vise.E bine,vorbele mângâioase şi dulci îi dau aripi,va merge mai departe tocmai acum când se părea că totul e pierdut.

Din drumul principal pătrundem într-un templu sacru unde natura a creat o lume minunată stăpânita de umbrele vajnicilor stejari care sfdeaza cerul.Abia pătrunde lumina printre trunchii puternici cu coaja scorojită de vreme.Un vânticel adie uşor printre frunzele stăpâne peste lumea verde.Din străfunduri vine o muzică divină ca un foşnet de vioara stăpânită de un mare maestru.Înaintăm agale pe un drumeag de ţară ,parcă neumblat, ca să ajungem la lăcaşul pe care bunul părinte şi-a pus în cap să îl aducă pe lume.Trunchiuri de copaci se văd stivuite pe margine,pământul e reavăn şi umed, încă.Câte o floare plăpândă încearcă să privească spre soare cu mulţumirea vieţii care ˙încă mai există.Se văd pâlcuri de iarbă printre umbrele copacilor albaştri de lumina soarelui stăpânit,uneori.

Ieşim la lumină şi în faţa noastră se întinde o lume a liniştii zăvorâtă în susurul firişorului de apă limpede la care ne oprim să ne potolim setea.Avem senzaţia că suntem pe o platformă a lumii de unde vedem satele împrăştiate pe lăngă pâlcurile de pădure care le înconjoară ,ca un simplu chenar,desenat de un penel aurit,e tot ce poate vedea ochiul nostru. Lumina ne pătrunde în suflet,gândurile se îndreaptă spre o putere atotstăpânitoare care ne guverneaza destinele.Sălbăticia pădurii şi a drumului abia umblat a rămas în urmă şi o altă lume se deschide spre liniştea şi mulţumirea celor care vor pătrunde în ea.

Se zăreşte într-un colţ un pâlc de clădiri,unele cu vârfuri ascuţite ,altele plate.Peste tot stăpâneşte simbolul nostru creştin,sfânta cruce.Ne întâmpină muşcatele roşii ca focul stârnind în sufletele noasre dorinta de a vedea totul.Avem înaintea noastră o lume din altă lume cu linişte si pace..Un aer de trandafiri ţinuţi în suflete
înconjoară discret mănăstirea Izvorul Tămăduirii de lângă Rona de Sus.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu