PRIMĂVARA

Un soare blând a răsărit
Peste albastru infinit
Vor răsări iar ghiocei
Rămân inchisi in ochii mei.

Gingăsie si culoare
Se asează-n suflet blând
Stă acolo până moare
Sau rămâne numai gând.

Atâta alb si roz a apărut
Dintr-un neant de nepătruns
Cu gingăsie a umplut
Sufletul meu in vis ascuns.

Peste tot ploaie de roz
In petale de atlaz
O maramă albă-si pun
Toate crengile de prun.

Sufletul va rătăci
Peste frumuseti ascunse
Ploaia-n ochi va rătăci
Spălând visele rămase.

FEMEIA!!

Dumnezeu a creat FEMEIA.Ea nu îmbătrâneşte niciodată.Trăieşte veşnic prin condiţia ei de MAMĂ.El i-a dat un zâmbet din raze de soare şi i-a modelat inima din aur pur.În ochii ei a pus stelele strălucitoare de pe cer iar în obraji trandafiri roşii. I-a aninat în păr străluciri de diamant şi culorile zilei de vară.Are în vorbă mierea fagurilor de albine şi mângâierea adierilor blânde de primăvară.A pus în sufletul ei jertfa sfinţilor mucenici şi dăruirea marilor artişti precum şi abnegaţia celor cu vise măreţe.
Minunea aceasta Dumnezeu a dăruit-o lumii!

VIZITATI BLOGUL ANDEEI

Andreeam.blog-gratuit.ro

De-ale noastre...

De multă vreme n-am văzut-o atât de furioasă,cu ochii ei ca două mărgele de sidef ,parcă aruncă scântei de jad.S-a întâmplat că a pierdut la Remi Royal:cum pot să fiu atât de proastă,de neîndemânatică,mai bine zis, ca să pierd având doi jokeri pe tablă şi să nu fiu în stare să pun pe dreptunghiul ăla piesele..nu mai joc niciodată,nu,îmi spune ea cu furie în glas.Îi dau dreptate,Ale a făcut patru mii de ...bani acolo şi ea să-i piardă dintr-o prostie.Nu e posibil..e furioasă,e adevărat ,se plimbă ca un leu în cuşcă din bucătărie în cameră şi invers,n-are nici ţigări ,de fapt ştiu că vrea să se lase,e bine...oare va rezista?
Am fost doar noi două azi acasă,Ake a fost la serviciu,n-am fost în stare să spalăm un amărât de covor ca tot era ud de la înundatia de ieri...cum? a ieşit furtunul de la maşina de spălat şi nimeni n-a observat.Stăteam la calculator în camera mică şi simt ceva ud la picioare..n-am făcut pe mine,mă gândesc ,când îmi dau seama că e apă pe jos,pe parchet.Repede,haine din debara,amândouă ,hai la strâns apă să nu se umfle parchetul.Nu era prima oară,Ake intră şi nu mai poate de râs când vede câtă forfota e în casă,pentru el nu ne-am fi deranjat atâta,dar parchetul e foarte important,cine mai are bani să pună altul că dacă ne disponibilizează ăştia ce ne facem,jucăm remi toată ziua să recuperăm punctele sau banii virtuali sau ce-or fi.

NU INŢELEG!

Sună,sună insistent ,nu-mi pot da seama cine este pâna mi se spune numele:Mihaela..a,fata cu nelămuririle,la gramatică ,mi-a trimis-o directoarea mea ,cum putem s-o refuz desi,e sâmbătă, trebuie să mă mai odihnesc si eu.Nu-i nimic,vor trece două ore, depinde de fată cât de incet sau de repede.Am inceput studiul de săptămâna trecută, ii cer tema,nu si-o făcuse,o ascult notiunile teoretice ,nu le stie,o intreb de ce, ea motivează că n-a avut timp.Atunci eu să am timp si mai ales răbdare să reiau totul de la inceput pt că fata mamii n-a binevoit să studieze nimic doar vine la doamna si ea o să-i posteze pe nesimţite in cap tot ceea ce trebuie să stie ,nu cumva să se streseze puiul mamei,mamă care si-a luat o grijă de pe cap,las că face totul doamna..De ce unii părinţi aruncă banii in vânt,n-au ce să facă cu ei,odraslele ar putea să inveţe si singuri,există atâtea surse de informaţii incât cu bunăvoinţă si pasiune orice nelămurire o poţi clarifica.Dar nu se pune asta când ţi-e lene să cauţi si mai bine invoci scuza repeteta:nu inţeleg,prof. asta nu explică bine(de fapt puiul mamei in oră nu e atentă, are ceva interesant de povestit cu colega)dar ea nu intelege cum predă profa asta,nici nu incearcă să rezolve exerciţiile,e mult mai simplu să spună :NU INTELEG!
Ingrijorată,mama,după obsesivul"nu inţeleg"care e si cauza notelor slabe,caută ajutor in dreapta si-n stânga.Asa a ajuns si Mihaela la mine...să vedem...

 

M-am trezit cu liliacul în suflet, semn că supărarea a trecut şi dorul de viaţă a revenit.E un sentiment pe care îl trăiesc de ceva vreme şi Prietena îmi spune la fel, mai ales de când El a plecat definitiv şi e convinsă ca nu se va mai întoarce.De ce nu?e încă dornică de a dărui ,e viaţă peste tot,lumina intră tot aşa pe geam,respirăm acelaşi aer.
Ador liliacul,are atâta gingăşie în florile sale încât te face să uiti de tot şi de toate.Privesc cu nostalgie explozia de mov ,e atâta tinereţe în ea că uit pentru o clipă de apusul spre care mă indrept.
Aştept liliacul ca pe o speranţă de viaţă,voi umple casa de parfumul lui discret,o să mă ploconesc în faţa lui în fiecare dimineaţă cerşind un strop din soarele pe care l-a adunat în petelele mov.E tot ce vreau acum,mâine,cine ştie...

REFLECŢII DE PREZENT CU ALUNECĂRI ÎN TRECUT II

Nu stiu dacă mai pot să scriu in astă -seară,sunt confuză,derutată de zăpadă,de un telefon pe care l-am primit,de tăcerea lui,de tot... totuşi o să continuu destăinuirea Mariei....

După plecarea autobusului,era ora opt,dimineaţa,trebuia să mă intorc acasă ,nu puteam să umblu teleleu pe străzi,nu-mi stătea in caracter.Pornesc agale pe bulevard către casă,mă opresc in dreptul vitrinelor,mă holbez făra un scop anume,ajung in dreptul blocului meu,să tot fi fost ora nouă.Zăresc in parcare masina noastră dar nu-mi fac griji stiindu-l pe baştanul ca un om care isi permite orice ,chiar si la serviciu,mai ales când era vorba de interesul lui.Imi zic in gând că a uitat ceva si a venit să caute acasa,poate are mare nevoie la serviciu.Intru fără grijă in scara blocului,mă apropiu de usa apartamentului si când să deschid aud in hol un râs de femeie.Vreau să deschid dar nu pot,era inchis cu cheia pe dinăuntru iar cheia era in usă.Mă apucă un tremur de picioare ,rămân parcă paralzată,nu pot să scot un sunet.Imi dau seama că inăuntru baştanul se distra cu o femeie,era sigur că eu am plecat la serviciu,la dracu-n praznic si că nu am posibilitatea de a reveni de acolo decât după ora amiezii.Si ce si-a spus:că nu e niciun pericol să se simtă bine in apartamentul nostru,e in siguranta,in patul nostru,ce mai contează.De câte ori imi spunea cineva să am grijă că baştanul face ce vrea si cu cine vrea ,nu credeam ,sunt adepta vazutului cu ochii proprii.De fapt,de câte ori aduceam vorba despre inselat nega vehement acest lucru ,ba din contra ,tot timpul sugera că eu as face-o si repeta obsesiv morala că pentu cinci minute de placere nu merită să strici o căsnicie de mulţi ani.Dar iată ,că s-a intâmplat.Dumnezeu a făcut posibil acest lucru ca o pedeapsa pentu atâtea acuzatii nefondate pe care mi le aducea el mie.De fapt mai târziu am realizat că aplica tactica atacului ,adică cea mai bună arma de aparare este tot atacul sau in cazul nostru intimidarea adversarului care sa nu mai indrazneasca sa acuze.
Sa revin la momentul descoperirii unui adevăr crud;incerc de câteva ori sa dechid usa invârtind in zadar cheia in usa propriului apartament.Inauntru se face liniste ,nu se aude nici macar apa in baie sau soaptele celor doi..Ce sa fac,ar fi trebuit sa plec prin oras ca sa nu-i deranjez cu prezenta mea nici macar dincolo de zidul usii de la intrare.Pe scară era o liniste de trecut,se auzea din camera,mai ales din baie,bucatarie si camera mica,orice miscare,spalatul vaselor ,trasul apei la baie.
Rămân pe scară să astept convinsă fiind că daca as pleca nu ar recunoaste nociodată că ceea ce spun s-a intamplat cu adevărat.Era de un tupeu iesit din comun incat chiar si dupa ce episodul s-a consumat spunea celor apropiati ,când se aducea in discutie subiectul,că sunt nebună,inventez totul.De ce spun totul după atata amar de ani, dupa ce el nu mai este?Cred ca in speranta ca mă voi elibera de aceasta povară si poate ca si altii vor lua seama ca tradarile in viata de familie lasa urme adânci.
Maria e vizibil marcată si nu mai vreau să răsucesc cuţitul in rană desi, mă frământă multe intrebări rămase fără răspuns...toate la timpul lor....

Reflecţii de prezent cu alunecări in trecut I

YouTube - Nathalie Cardone - Che Guevara
Maria e prietena mea cea mai bună,din multe puncte de vedere un "alter ego" al meu cu toate că e mult mai tânără decât mine.De multe ori insă mă scoate din sărite prin ideile ei fixe.Iată una dintre ele:consideră calculatorul,internetul in special, o pierdere de timp, femeile care folosesc acest mijloc de comunicare,in viziunea ei sunt neserioase, umblă după agăţat, ceea ce,desigur e total gresit.Atunci nici nu e de mirare că de multe ori se plânge de singurătate.Cu atât mi-a fost mai mare mirarea când intr-o seară am primit un mail cu destăinuirile ce urmează....

Atâtea nimicuri mi se invart prin cap că uneori am senzatia că o să umplu cu idei si gânduri mii de borcane din camară pe care ar fi trebuit să le umplu astă-toamna cu murături.Am colindat fără oprire in seara asta ca si in alte seri prin universuri necunoscute ,poate in speranţa de a găsi câteva puncte de sprijin pentru un drum pe care as fi vrut să pornesc si pentru care nu mă simt pregătită,desi il bătătoresc de ceva vreme.
Imi place să dospesc in minte idei necunoscute pe care apoi să nu le pun in aplicare ci, pur si simplu, să mă reped cu capul inainte cu riscul de a mă izbi de zid.Poate durerea mă va trezi la realitate,nu va lăsa imfatuarea si orgoliul de cunoscătoare in domeniu, să-si intindă aripile peste fiinţa mea in destrămare.
Oricum nu stiu de unde să incep si unde o să sfârsesc,rămane aiureala să bântuie prin minte si suflet ca un strigoi inventat de vecina-babă de pe uliţa copilariei când astfel de fantome mai populau nopţile lungi de iarnă.Interesant, ca atunci eram singură fiind inconjurată de multă lume, iar acum sunt la fel de singură fiind inconjurată de incomparabil mai puţina lume.De ce oare?Din timiditate ,inadaptare?..de ce inadaptare, că eram acolo de când m-am născut,mă invârteam in acelasi mediu arhicunoscut,batătorit si prietenos in acelasi timp.Din orgoliu,din răutate,nu am descoperit nici până astăzi.Privind in urma, nu cred că poate fi vorba de răutate, din moment ce, o viaţa intreaga m-am erijat in mama raniţilor si când a fost vorba de soţ ,fiu, frate, nepoată,prietena si mai nou iubit.
Cred ca de orgoliu nici atât nu poate fi vorba, atâta vreme cât puteam trece peste apelative de tipul stoarfă,boarfă pe care mi le adresa consoarta in clipele sale de euforie bahică, sau puteam să trec peste o infidelitate probată cu ochii mei...

Era puţin după asa-zisa revoluţie, spre sfârsitul anului scolar si eu faceam naveta la dracu'n praznic,plecam din casă la cinci dimineaţa si mă intoceam dupa-masa pe la 15-16.Copilul era la scoala de dimineaţa iar bastanul la serviciu,bineinţeles cu masina personală ca să nu se obosească si pentru că proasta nu avea permis de conducere ,dar si dacă ar fi avut, tot nu i-ar fi dat masina pe mână.
S-a-ntâmplat să fie o zi ploioasă,turna cu găleata, iar in autogară unde se astepta autobusul nu se putea sta pe peron ,asa că am intrat ,buluc, in sala să ne adapostim de ploaie.Intre timp soseste autobusul si pleaca fară călători,adică fără noi..