VIZITATI BLOGUL ANDEEI

Andreeam.blog-gratuit.ro

De-ale noastre...

De multă vreme n-am văzut-o atât de furioasă,cu ochii ei ca două mărgele de sidef ,parcă aruncă scântei de jad.S-a întâmplat că a pierdut la Remi Royal:cum pot să fiu atât de proastă,de neîndemânatică,mai bine zis, ca să pierd având doi jokeri pe tablă şi să nu fiu în stare să pun pe dreptunghiul ăla piesele..nu mai joc niciodată,nu,îmi spune ea cu furie în glas.Îi dau dreptate,Ale a făcut patru mii de ...bani acolo şi ea să-i piardă dintr-o prostie.Nu e posibil..e furioasă,e adevărat ,se plimbă ca un leu în cuşcă din bucătărie în cameră şi invers,n-are nici ţigări ,de fapt ştiu că vrea să se lase,e bine...oare va rezista?
Am fost doar noi două azi acasă,Ake a fost la serviciu,n-am fost în stare să spalăm un amărât de covor ca tot era ud de la înundatia de ieri...cum? a ieşit furtunul de la maşina de spălat şi nimeni n-a observat.Stăteam la calculator în camera mică şi simt ceva ud la picioare..n-am făcut pe mine,mă gândesc ,când îmi dau seama că e apă pe jos,pe parchet.Repede,haine din debara,amândouă ,hai la strâns apă să nu se umfle parchetul.Nu era prima oară,Ake intră şi nu mai poate de râs când vede câtă forfota e în casă,pentru el nu ne-am fi deranjat atâta,dar parchetul e foarte important,cine mai are bani să pună altul că dacă ne disponibilizează ăştia ce ne facem,jucăm remi toată ziua să recuperăm punctele sau banii virtuali sau ce-or fi.

NU INŢELEG!

Sună,sună insistent ,nu-mi pot da seama cine este pâna mi se spune numele:Mihaela..a,fata cu nelămuririle,la gramatică ,mi-a trimis-o directoarea mea ,cum putem s-o refuz desi,e sâmbătă, trebuie să mă mai odihnesc si eu.Nu-i nimic,vor trece două ore, depinde de fată cât de incet sau de repede.Am inceput studiul de săptămâna trecută, ii cer tema,nu si-o făcuse,o ascult notiunile teoretice ,nu le stie,o intreb de ce, ea motivează că n-a avut timp.Atunci eu să am timp si mai ales răbdare să reiau totul de la inceput pt că fata mamii n-a binevoit să studieze nimic doar vine la doamna si ea o să-i posteze pe nesimţite in cap tot ceea ce trebuie să stie ,nu cumva să se streseze puiul mamei,mamă care si-a luat o grijă de pe cap,las că face totul doamna..De ce unii părinţi aruncă banii in vânt,n-au ce să facă cu ei,odraslele ar putea să inveţe si singuri,există atâtea surse de informaţii incât cu bunăvoinţă si pasiune orice nelămurire o poţi clarifica.Dar nu se pune asta când ţi-e lene să cauţi si mai bine invoci scuza repeteta:nu inţeleg,prof. asta nu explică bine(de fapt puiul mamei in oră nu e atentă, are ceva interesant de povestit cu colega)dar ea nu intelege cum predă profa asta,nici nu incearcă să rezolve exerciţiile,e mult mai simplu să spună :NU INTELEG!
Ingrijorată,mama,după obsesivul"nu inţeleg"care e si cauza notelor slabe,caută ajutor in dreapta si-n stânga.Asa a ajuns si Mihaela la mine...să vedem...

 

M-am trezit cu liliacul în suflet, semn că supărarea a trecut şi dorul de viaţă a revenit.E un sentiment pe care îl trăiesc de ceva vreme şi Prietena îmi spune la fel, mai ales de când El a plecat definitiv şi e convinsă ca nu se va mai întoarce.De ce nu?e încă dornică de a dărui ,e viaţă peste tot,lumina intră tot aşa pe geam,respirăm acelaşi aer.
Ador liliacul,are atâta gingăşie în florile sale încât te face să uiti de tot şi de toate.Privesc cu nostalgie explozia de mov ,e atâta tinereţe în ea că uit pentru o clipă de apusul spre care mă indrept.
Aştept liliacul ca pe o speranţă de viaţă,voi umple casa de parfumul lui discret,o să mă ploconesc în faţa lui în fiecare dimineaţă cerşind un strop din soarele pe care l-a adunat în petelele mov.E tot ce vreau acum,mâine,cine ştie...

REFLECŢII DE PREZENT CU ALUNECĂRI ÎN TRECUT II

Nu stiu dacă mai pot să scriu in astă -seară,sunt confuză,derutată de zăpadă,de un telefon pe care l-am primit,de tăcerea lui,de tot... totuşi o să continuu destăinuirea Mariei....

După plecarea autobusului,era ora opt,dimineaţa,trebuia să mă intorc acasă ,nu puteam să umblu teleleu pe străzi,nu-mi stătea in caracter.Pornesc agale pe bulevard către casă,mă opresc in dreptul vitrinelor,mă holbez făra un scop anume,ajung in dreptul blocului meu,să tot fi fost ora nouă.Zăresc in parcare masina noastră dar nu-mi fac griji stiindu-l pe baştanul ca un om care isi permite orice ,chiar si la serviciu,mai ales când era vorba de interesul lui.Imi zic in gând că a uitat ceva si a venit să caute acasa,poate are mare nevoie la serviciu.Intru fără grijă in scara blocului,mă apropiu de usa apartamentului si când să deschid aud in hol un râs de femeie.Vreau să deschid dar nu pot,era inchis cu cheia pe dinăuntru iar cheia era in usă.Mă apucă un tremur de picioare ,rămân parcă paralzată,nu pot să scot un sunet.Imi dau seama că inăuntru baştanul se distra cu o femeie,era sigur că eu am plecat la serviciu,la dracu-n praznic si că nu am posibilitatea de a reveni de acolo decât după ora amiezii.Si ce si-a spus:că nu e niciun pericol să se simtă bine in apartamentul nostru,e in siguranta,in patul nostru,ce mai contează.De câte ori imi spunea cineva să am grijă că baştanul face ce vrea si cu cine vrea ,nu credeam ,sunt adepta vazutului cu ochii proprii.De fapt,de câte ori aduceam vorba despre inselat nega vehement acest lucru ,ba din contra ,tot timpul sugera că eu as face-o si repeta obsesiv morala că pentu cinci minute de placere nu merită să strici o căsnicie de mulţi ani.Dar iată ,că s-a intâmplat.Dumnezeu a făcut posibil acest lucru ca o pedeapsa pentu atâtea acuzatii nefondate pe care mi le aducea el mie.De fapt mai târziu am realizat că aplica tactica atacului ,adică cea mai bună arma de aparare este tot atacul sau in cazul nostru intimidarea adversarului care sa nu mai indrazneasca sa acuze.
Sa revin la momentul descoperirii unui adevăr crud;incerc de câteva ori sa dechid usa invârtind in zadar cheia in usa propriului apartament.Inauntru se face liniste ,nu se aude nici macar apa in baie sau soaptele celor doi..Ce sa fac,ar fi trebuit sa plec prin oras ca sa nu-i deranjez cu prezenta mea nici macar dincolo de zidul usii de la intrare.Pe scară era o liniste de trecut,se auzea din camera,mai ales din baie,bucatarie si camera mica,orice miscare,spalatul vaselor ,trasul apei la baie.
Rămân pe scară să astept convinsă fiind că daca as pleca nu ar recunoaste nociodată că ceea ce spun s-a intamplat cu adevărat.Era de un tupeu iesit din comun incat chiar si dupa ce episodul s-a consumat spunea celor apropiati ,când se aducea in discutie subiectul,că sunt nebună,inventez totul.De ce spun totul după atata amar de ani, dupa ce el nu mai este?Cred ca in speranta ca mă voi elibera de aceasta povară si poate ca si altii vor lua seama ca tradarile in viata de familie lasa urme adânci.
Maria e vizibil marcată si nu mai vreau să răsucesc cuţitul in rană desi, mă frământă multe intrebări rămase fără răspuns...toate la timpul lor....

Reflecţii de prezent cu alunecări in trecut I

YouTube - Nathalie Cardone - Che Guevara
Maria e prietena mea cea mai bună,din multe puncte de vedere un "alter ego" al meu cu toate că e mult mai tânără decât mine.De multe ori insă mă scoate din sărite prin ideile ei fixe.Iată una dintre ele:consideră calculatorul,internetul in special, o pierdere de timp, femeile care folosesc acest mijloc de comunicare,in viziunea ei sunt neserioase, umblă după agăţat, ceea ce,desigur e total gresit.Atunci nici nu e de mirare că de multe ori se plânge de singurătate.Cu atât mi-a fost mai mare mirarea când intr-o seară am primit un mail cu destăinuirile ce urmează....

Atâtea nimicuri mi se invart prin cap că uneori am senzatia că o să umplu cu idei si gânduri mii de borcane din camară pe care ar fi trebuit să le umplu astă-toamna cu murături.Am colindat fără oprire in seara asta ca si in alte seri prin universuri necunoscute ,poate in speranţa de a găsi câteva puncte de sprijin pentru un drum pe care as fi vrut să pornesc si pentru care nu mă simt pregătită,desi il bătătoresc de ceva vreme.
Imi place să dospesc in minte idei necunoscute pe care apoi să nu le pun in aplicare ci, pur si simplu, să mă reped cu capul inainte cu riscul de a mă izbi de zid.Poate durerea mă va trezi la realitate,nu va lăsa imfatuarea si orgoliul de cunoscătoare in domeniu, să-si intindă aripile peste fiinţa mea in destrămare.
Oricum nu stiu de unde să incep si unde o să sfârsesc,rămane aiureala să bântuie prin minte si suflet ca un strigoi inventat de vecina-babă de pe uliţa copilariei când astfel de fantome mai populau nopţile lungi de iarnă.Interesant, ca atunci eram singură fiind inconjurată de multă lume, iar acum sunt la fel de singură fiind inconjurată de incomparabil mai puţina lume.De ce oare?Din timiditate ,inadaptare?..de ce inadaptare, că eram acolo de când m-am născut,mă invârteam in acelasi mediu arhicunoscut,batătorit si prietenos in acelasi timp.Din orgoliu,din răutate,nu am descoperit nici până astăzi.Privind in urma, nu cred că poate fi vorba de răutate, din moment ce, o viaţa intreaga m-am erijat in mama raniţilor si când a fost vorba de soţ ,fiu, frate, nepoată,prietena si mai nou iubit.
Cred ca de orgoliu nici atât nu poate fi vorba, atâta vreme cât puteam trece peste apelative de tipul stoarfă,boarfă pe care mi le adresa consoarta in clipele sale de euforie bahică, sau puteam să trec peste o infidelitate probată cu ochii mei...

Era puţin după asa-zisa revoluţie, spre sfârsitul anului scolar si eu faceam naveta la dracu'n praznic,plecam din casă la cinci dimineaţa si mă intoceam dupa-masa pe la 15-16.Copilul era la scoala de dimineaţa iar bastanul la serviciu,bineinţeles cu masina personală ca să nu se obosească si pentru că proasta nu avea permis de conducere ,dar si dacă ar fi avut, tot nu i-ar fi dat masina pe mână.
S-a-ntâmplat să fie o zi ploioasă,turna cu găleata, iar in autogară unde se astepta autobusul nu se putea sta pe peron ,asa că am intrat ,buluc, in sala să ne adapostim de ploaie.Intre timp soseste autobusul si pleaca fară călători,adică fără noi..

POVESTE DE CRĂCIUN

Într-un oraş tare îndepărtat,strajuit de vârfurile semeţe ale munţilor ce pareau zidurile unei neasemuite cetăti,traia în linişte şi pace o mama singură cu dorul dupa fiul ei,plecat departe.Era o fiinţă suava cu inimă de floare si suflet de lacrimă pură. Zi de zi alerga după treburile zilnice cu o truda de furnică ageră.Munţii începuseră să prindă culori argintii iar pe alocuri işi îmbrăcaseră haina albă. Soarele se ivea uneori vesel cu slipiri de oţel doar pentru a vesti o noua zi ,ca apoi să se ascundă sub cetinile brazilor stăpâni aici ,de multă vreme.Ea nu contenea cu gândurile,sufletul ei ascundea o mare durere pe care o purta cu demnitate şi curaj dar care nu-i dădea pace zi şi noapte.Se apropiau sfintele sarbători ,toată lumea se pregatea cu sârg să le întâmpine cum se cuvine.Doar ea ,cu străngere de inimă pregatea totul ca în fiecare an.Venea Moş Crăciun şi toţi îl aşteptau nerăbdători sperând să le aducă daruri.Nici în discuţiile cu Prietena ,ce locuia la câteva străzi depărtare, nu îndraznea să-şi mărturisească dorinţa. Era aceeaşi de ani de zile şi de câte ori a rostit-o cu ardoare si dragoste în suflet,nu i s-a îndeplinit.
-Aş vrea să am o rochie nouă,îi spuse Prietena,de multă vreme mi-o doresc!
-Sigur o vei avea,soţul tău va primi găndul acesta şi o sa mergeţi în oraş ca să ţi-o cumperi ,răspunse Mama cu nostalgie.
-Tu stiu că îţi doreşti acelaşi lucru ca anul trecut şi ca şi ceilalţi ani!De data aceasta Moşul va fi darnic cu tine,o încuraja Prietena.
Ea o privi cu duioşie închizând în sufletul său neîncrederea si tristeţea.Dar cine ştie,norocul umblă prin lume ,se va opri o clipă si la casa ei.
În vremea asta ,la Polul Nord,Mos Craciun răsfoia catastiful unde spiriduşii săi însemnaseră dorinţele oamenilor din lumea întreagă. Îi atrase atenţia o însemnare vaga care i se păru că seamana cu o inimă."Ce sa fie,poate o dorinţa nemaipomenita pe care n-ar putea sa o îndeplinească".Când o citi însă ,dădu peste dorinţa Mamei şi i se paru fireasca şi foarte uşoară.Gata ,o va îndeplini,e pe măsura sufletului sau! Isi trimise spiriduşii in oraşul cel mai mare în care locuia Fiul.Nu demult acesta îşi cumparase o casă şi trăia fericit şi mulţumit împreuna cu Soţia lui.Nu aveau copii dar sperau cât de curând visul lor să se împlinească.Stăteau la masă si croiau planuri de sarbători.Vor împodobi un brad mare cu multe podoabe,trebuie sa se bucure de casa lor mare şi frumoasa.În planurile lor Mama nu-si avea locul.Spiriduşii Moşului se întoarseră trişti la acesta.După ce îi povestiră totul ,Moşul cazu pe ganduri."Ce mult m-am înşelat ,am crezut ca e simplu sa îndeplinesc această dorinţa!se gândea el.Nu se poate ,trebuie sa fac ceva",continua Moşul sa se gandeasca.În mare grabă luă legatură cu Fiul si avu o discutie.Acesta îl asigură că de mult timp se găndeşte la acest lucru si nu va lasa nerezolvata problema.Moşul avea încredere în Fiu pe care îl ştia om de ispravă.
Ea Ajunul Crăciunului,fulgi mari si deşi ca nişte stele plutitoare acopera incet ,incet oraşul parca adormit.Dansau un dans al cerului cu mii de piruiete calme,rotitoare,deasupra copacilor şi caselor.Se aşternea cu răbdare un strat de nea pe străzile cu forfotă mare.Ici , colo se mai vedea căte un trecător purtănd povara verde a bradului de Crăciun.La geamul cu perdeluţe de spumă,Mama privea îngrijorata la avalanşa de alb ce părea că prinde tot mai multă putere."Ce face Fiul acum,să nu ningă prea mult ca să poata circula cu maşina,trebuie să facă cumpărături,să meargă pe la prieteni"se gândea Mama cu puţină amărăciune.Marama serii se lăsa ca un văl peste case.Luminile încep să se aprindă,oraşul devine un sanctuar al iernii strălucitoare.
Deodată la poarta Mamei soseşte un Mesager.Sună iar ea intreabă mirată:
-Cine este?
-Sunt Mesagerul şi am ceva pentru dumneavoastră!
-Ce ai ,de la cine?
-Am ordin să nu spun nimic păna nu văd persoana pentru care am venit.
-Bine,am să cobor ca să te intămpin,spune cam plictisită Mama.
Ajunsă la locul stabilit Mesagerul scoate un vas mare de cristal neasemuit de frumos din care râdeau sfidând iarna o mulţime de lalele roşii,florile ei preferate.
Ce surpriză! Cine să fie? se întreba cu uimire Mama.Privind cu atenţie descoperi un răvaş, legat frumos cu un şnur de aur.Cu mâinile tremurânde dezlegă şnurul şi citi:Bună sara lui Crăciun!Multă sănătate şi pace în suflet îţi doresc!Fiul.

Împodobeşte-ţi blogul de Sărbătorile de iarnă! « Maranatta

Împodobeşte-ţi blogul de Sărbătorile de iarnă! « Maranatt
Slipiri de soare peste tot
Se-mprăştie prin casă,
Ce reci miracole mai pot
Să vină-ncet,îţi pasă .

Ca un stăpân al timpului
Din nou ai apărut
Să dai tărie gândului
Pe care l-ai născut.

Podoabe mici şi fine
În taina-ai îmbrăcat,
Verdeaţa ta le ţine
Căci toţi le-am aşteptat.

O seară magică visăm
Vegheaţi mereu de tine,
Visele reci le alungăm
Gândim numai la bine.